Mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Ce las în urmă, dacă mâine nu mai vine
Mă tem și mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Vă las poeme ce mi-au curs prin vene.
Dacă mâine nu mai vine
M-a-ntrebat îngerul din mine
Ce lași în urma ta, când viața o să se termine
Am rămas blocat ca un copil la vitrine
C-am fapte bune puține și multe demne de rușine.
C-am sperat cu anii să fac banii kile
Și-am pierdut clipe din viață zile după zile
Că viața-i briliantă la volanul de BMW
Dar oare pentru asta m-am născut, ăsta-i scopul meu.
Mă supăram pe-ai mei că nu-mi dădeau când nu aveau
Și nu vedeam ce greu trăgeau și cât de mult munceau
Mă domina indiferența, când mă despărțeam de ele
Când le vedeam că plâng după săruturile mele.
Și mă simțeam în sinea mea cu mult superior
Doar pentru că le-am dus ușor la mine-n dormitor
Pentru astea-mi pare rău c-am fost unu din turmă
Că nimic din toate astea nu pot să las în urmă.
Mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Ce las în urmă, dacă mâine nu mai vine
Mă tem și mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Vă las poeme ce mi-au curs prin vene.
Dacă mâine nu mai vine și plec pe tărâmuri străine
Am regrete multe-n mine, ce golesc pahare pline
Că n-am fost om cu mulți ce-au fost oameni cu mine
Am întors spate la mulți, când au strigat către mine.
C-am fost câine pentru-o pâine, am scos colții la javre
Să fiu sătul și mâine am călcat peste cadavre
Mi-e rușine nu de mine, ci de tine, Doamne
Că privesc în trecutul cenușiu cu miros de toamne.
Mi-e rușine c-am judecat unii oameni după fapte
Și că m-am văzut mereu doar miere și lapte
Și livezi cu mere crude, le spuneam că-s coapte
Mi-e rușine c-am crezut că aveam mereu dreptate.
Am alergat toreador după cununi de lauri
Și m-am trezit înfrânt într-o coridă cu tauri
Pentru astea-mi pare rău, c-am fost unu din turmă
Că nimic din toate astea nu pot să las în urmă.
Mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Ce las în urmă, dacă mâine nu mai vine
Mă tem și mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Vă las poeme ce mi-au curs prin vene.
Dacă mâine nu mai vine, vorbesc cu omu’ din mine
Sunt mulțumit că las în inimi o parte din mine
Că mi-am pus viața în citate cu inima cusută
Și tot ce am pus pe foaie e real 100%.
Înger dragă mă mândresc că m-am îndreptat
Sunt om și eu, le mai greșesc și mai cad în păcat
Și mi-am luat lecții când anii mi-au fost cei mai grei
Am purtat cu grijă crucea pe umerii mei.
Dacă mâine nu mai vine las în spate un om
Ce-a tras pentru familie cu ani de nesomn
La ce gândesc acum doar eu sunt de vină
Dacă mâine nu mai vine scriu cu piele de găină.
Că n-am reușit să las în spate al meu copilaș
Și n-am apucat să-l văd râzând făcând primii pași
Dacă mâine nu mai vine, tu să spui la lume
Că am lăsat sufletul meu scris pe câteva albume.
Mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Ce las în urmă, dacă mâine nu mai vine
Mă tem și mă întreb, dacă mâine nu mai vine
Vă las poeme ce mi-au curs prin vene
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții și a regretelor. Artistul se întreabă ce va lăsa în urmă și își exprimă remușcările pentru greșelile făcute, dar și speranța că a lăsat o amprentă pozitivă prin muzica sa.