Frunzuliță de mohor,
Când mă apasă câte-un dor,
Când mă apasă câte-un dor,
Ies afară prin obor,
Și mă uit pe cer la lună
Că doar ea mi-e soră bună.
Dor, puiule, dor!.
De-ai ști, neică, dar nu știi,
Cât e de greu a dori,
Ai face din noapte zi,
Și-ai veni de m-ai iubi,
Fie noaptea cât de neagră
Ai veni de ți-aș fi dragă.
Dor, neicuță, dor!.
Puiul lelii, drag băiat,
Nu te ține supărat,
Că ești tânăr, fără minte,
Te superi din trei cuvinte,
Dragostile-s tăinuite,
Nu-s cu vorbe cântărite,
Eu nu cumpăr dragostea
Și n-o-mpart cu nimenea.
Dor, neicuță, dor!.
Dor, puiule, dor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și melancolie al unei persoane. Ea tânjește după dragoste și își exprimă suferința, dar și independența în fața sentimentelor.