Tot pitit, pitit, pitit
Pân’ la neica la iubit
Că m-așteaptă-n grădinuță
Să mă duc să-i dau guriță.
Tot pitit, pitit prin fân
Cu dorul neicuții-n sân,
Că dragostea nu mă-ntreabă
De-au trecut anii degrabă,
Inima nu-mbătrânește
Ea cu dragostea trăiește.
Spune, neiculiță, spune
Cu-al cui dor trăiești pe lume,
De-oi trăi cu dorul meu
Să te țină Dumnezeu,
Vin, neicuță, și grăbesc
Că mi-e dor să te iubesc,
De te prinde țaica-n brață
Nu te las pân’ dimineață.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a se întâlni cu iubitul ei. Ea se furișează pentru a-l vedea, plină de dor și dragoste, indiferent de trecerea timpului.