În veci să-l odihnești pre el
și în lumina din vecie,
că n-avu troc, nici farfurie
și nici un fir de pătrunjel.
La față, ras; pe cap, la fel;
nap jupuit părea-n chelie…
În veci să-l odihnești pre el!
Cu legi l-au surghiunit mișel,
cu sapa-n fund i-au dat, să știe
că nu-i stă bine ca să vie
mereu să strige: «Fac apel! »
În veci să-l odihnești pre el!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu funebru, un tropar, dedicat unei persoane condamnate pe nedrept. Versurile exprimă regretul și nedreptatea suferită de cel decedat, subliniind lipsurile materiale și umilința îndurată.