Vezi, măi neico, ce-am ajuns,
Să ne iubim pe ascuns,
Să ne vedem când și când,
Doar cu ochii ne vorbim,
Când e dragostea prea mare
Vorba rostul nu-și mai are.
Știi tu, neico, ce mi-ai spus
Când suiam la munte sus,
Flori de liliac rupeam
Și noi doi ne judecam
Că nima nu ne desparte,
Neicuțo, până la moarte.
Dar ce foc de jurământ
Că noi doi ne-am despărțit
Tu la deal și eu la vale,
Între noi e-o lume mare,
Când văd flori de liliac
Eu umblu prin munți pribeag.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și tristețea unei iubiri pierdute, odată promisă să dureze până la moarte. Naratorul rememorează jurămintele făcute și deplânge despărțirea, simțindu-se pierdut și singur.