Friedrich Nietzsche – Tăria Mea

Sunt nevoit să urc din treaptă-n treaptă,
Iar strigătul spre mine vi se-ndreaptă:
„Ești tare! Pietre ne socoți cumva?” –
Sunt nevoit să urc din treaptă-n treaptă
Și-o treaptă nimeni nu s-ar vrea.

Sensul versurilor

Piesa descrie efortul continuu de a depăși obstacolele și de a avansa în ciuda dificultăților. Vorbitorul își exprimă determinarea de a continua să urce, chiar dacă alții îl consideră puternic și insensibil.

Lasă un comentariu