Aceasta-i cartea cea mai sfântă,
De rugă, har și chin?
– Dar vai! Din pragul ei cuvântă
Un adulter divin!
Bravo! Cărăși cu roaba!
Tot cu „grea, mai bună-i treaba”,
Tot mai tari la moacă, și
Fără chef, sătui de toate,
Ficși în mediocritate,
„Sans génie et sans esprit”!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un cinism față de religie și ipocrizia asociată cu aceasta. Versurile sugerează un contrast între idealurile spirituale și realitatea unei vieți trăite în mediocritate și lipsită de inspirație.