Lele Marie, mândră floare, la, la..
Leagă-mi capul că mă doare la, la..
Și mi-l leagă c-o ștergură
Că-s beteag de băutură.
Bat îs bat, mort de beteag, măi la, la.
C-am văzut jinul pân gard, măi la, la
Și horinca pă văiagă
Mândruța care mi-e dragă.
Haida mândră să stăm jos, la, la.
Un’ei locu’ mai frumos, la, la..
Haida mândră să ședem
Și dă răle să uitam.
Ca să ne știe iarba,
Cât de mare-i dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un personaj vesel, sub influența alcoolului, care își exprimă dragostea într-un cadru natural. Este o celebrare a vieții simple și a sentimentelor puternice.