Maică, inima mă doare
Când te văd venind agale
Cu trăistuța la spinare
Te mână dorul cel mare,
Iar bătu vântul prin tei,
Iar ți-e dor de ochii mei.
Când eram la mam’-acasă
Tot îmi povestea voioasă:
– Fata mea, te-ai înflorit,
Vine-o zi de despărțit
Când zestrea ți-oi aduna
Să te duci la casa ta.
Sub teiul de la fereastră
Te face mama mireasa!
Doamne, frumoasă era
Când ședea și-mi povestea,
Numai florile de tei
Tot ningeau prin părul ei!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al naratorului pentru mama sa și amintirile legate de copilărie și de casa părintească. Versurile evocă sentimente de nostalgie și melancolie, amintindu-și de momentele frumoase petrecute alături de mama sa.