Noaptea caldă și albastră
Ce-i desprinsă din povești
Îmi tot bate la fereastră
Și mă întreabă unde ești
Noaptea, sfetnic de mătase
Mă întreabă neîncetat
Unde e iubirea noastră?
Când și cum s-a destrămat?
Refren:
Și mă întreabă, tot mă întreabă
Pentru ce sau pentru cine
Ai plecat din casa ta?
Dar când grea singurătate
Să petreci în viața ta
Eu îți spun că se mai poate
Să te întorci la casa ta.
Și din stele așternute în calea ta
Vino în gândurile mele, vino și nu mai pleca
Dorul meu și așteptarea le-oi preface în faclii
Ca să-ți lumineze calea când spre casă ai să vii.
Stelele căzând în zări, mici farâme de smarald
Mă găsesc când stau prin parcuri și visez spre cerul înalt
Chiar și luna rătăcită pe cărările cerești
Ca și stelele uimită mă întreabă unde ești.
Refren: x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și întrebările legate de o iubire pierdută. Naratorul este bântuit de amintiri și speră la o eventuală întoarcere a persoanei iubite, transformând dorul în speranță.