De la fereastra casei mele
Te văd ades trecând râzând
Și nu mi-o iert căci n-am curajul
Să te opresc din al tău drum.
Aș vrea să-ți spun cât te iubesc
Aș vrea să-ți spun cât te doresc
Aș vrea să-ți spun cât te aștept
De ce când vii, tu iarăși pleci.
Eu nu te-ntreb când ai să vii
Eu nu te-ntreb când ai să pleci
Să nu mă-ntrebi de ce am plâns
Când m-am trezit din al meu vis
Ești adierea ce pleci mereu
Și pentru tine am plâns eu.
De te-ai opri măcar o clipă
Și timpul dacă s-ar opri
Aș mai putea spera-ntr-o noapte
Că visul meu se va-mplini.
Aș vrea să-ți spun cât te iubesc
Aș vrea să-ți spun cât te doresc
Aș vrea să-ți spun cât te aștept
De ce când vii tu iarăși pleci.
Eu nu te-ntreb când ai să vii
Eu nu te-ntreb când ai să pleci
Să nu mă-ntrebi de ce am plâns
Când m-am trezit din al meu vis
Ești adierea ce pleci mereu
Și pentru tine am plâns eu
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care observă de la distanță pe cineva drag, simțind un dor profund și o iubire neîmpărtășită. Persoana își dorește să-și exprime sentimentele, dar este reținută de lipsa de curaj și de teama de a pierde chiar și acea scurtă interacțiune vizuală.