Cine bocănește-n luncă?
Nana Gheorghe taie furcă,
Taie furcă și-o nuia,
Suveică pentru mândra
Țeasă borangic cu ea.
Refren:
U, iu, iu, u, iu, iu,
Vine nan-acu, acu,
Dă ocol ca vulturu’,
Mă prinde-n brațele lui
Parcă-i vulturul c-un pui.
Cine taie lunca-n două,
Udă poalele cu rouă?
O puică de Mărioară
Cu ochii de căprioară
Și gurița rumeioară.
Cine taie văile
Și săgeată muntele?
Nana Ion cu turmele
Coboară la Dunăre
C-or venit zăpezile.
Sensul versurilor
Cântecul descrie scene idilice din viața rurală românească, evidențiind activități tradiționale precum torsul lânii și transhumanța, într-un cadru natural pitoresc. Versurile evocă dragostea și conexiunea profundă cu natura și obiceiurile strămoșești.