Firdousi – XVI1 Kobad Fiul Lui Piruz Prințul Kesra Îl Dobora Pe Mazdak Și-l Trimise La Moarte

Mazdak dis-de-dimineață din palatu-i se-ndreptă
către șah zicând acestea: „O puzderie de capi
ai învățăturii noastre și ai noștri credincioși
cu neprihănite inimi au venit din patru zări,
să-i aduc, să-i fac să plece?”
Auzindu-l pe Mazdak,
șahul porunci de-ndată către al său cămăraș
să-i primească; Mazdak zise preaputernicului șah
„Locul ăsta prea îngust e pentru gloata celor mulți;
cred că n-or să aibă unde sta-naintea lui Kobad,
cred că bine e să mergem în câmpie spre-a-i vedea.”
Șahul porunci să-i poarte tronu-afară din serai
și din sala de-ascultare-n tron să-l poarte către câmp.
Și ajunseră-n câmpie treizeci mii mazdakieni
și se-nfățișară veseli dinaintea lui Kobad.
Mazdak zise către șahul lumii : „O, tu, care ești
mai presus de-nțelepciune și de binecuvântări!
Află că doar fiu-ți, Kesra, legea nu ne-o-mpărtăși;
cu ce drept se-ndepărtează? Trebui-va să-i cerem
o făgăduială scrisă chiar de însăși mâna sa
că se leapădă de calea asta rea. Cinci lucruri fac
să ne-abatem de pe calea dreaptă, și-omul înțelept
la acestea cinci nici una nu mai poate-adăuga —
iată-le întâi e pizma, răzbunarea-n rândul doi,
cea de-a treia e mânia, -a patra-i anevoia grea,
și a cincea-i lăcomia ce-nrobește pe-orice om.
Dacă birui divii-aceștia citeșicinci, abia atunci
îți va fi vădită calea Celui peste lumi stăpân.
Doar cinci lucruri fac anume că femei și bogătași
sunt perzania credinții-adevărate pre pământ ;
trebuie dați în mâna obștii, dreapta lege dacă ‘
vrei să nu-ndure vătămare. Numai priri femei se nasc
pizma, pofta, trebuința, care, tainic, se-ntrețes
cu mânia, răzbunarea, și-atunci divu-ntunecat.
Notă informativă :
Kesra Nusiran (513-579), fiul lui Kobad, unul dintre cei mai puternici
șahi Sasanizi, care a înăbușit răscoala lui Mazdak.
mintea-n cap le-o rătăcește celor care-s înțelepți;
deci să-ncapă-n mâna obștii și femei și bogătași!”
Glăsuind aceste vorbe prinse mâna lui Kesra,
faptă ce-l uimi pe prințul tronului iranian ;
tânăr și vestit, el, mâna cu mânie și-o smuci
și privirea și-o întoarse de pe ochii lui Mazdak.
Kobad zise către-acesta surâzând : „De ce îi iei
lui Kesra mânia-n seamă?” Îi răspunse-astfel Mazdak :
„Prințul urmărește-n taină altă cale decât cea
dreaptă care e a noastră și de legea noastră. nu-i.”
Șahul lui Kesra îi spuse :, Nu e bine să te-abați
de la legea-adevărată.” ‘dădu răspuns Kesra :
„Dacă-mi dai o păsuire, dovedi-voi în curând
că părerea asta-i calpă, și ce-i calp și ce-i stricat
când ieși-vor la iveală, ceea ce-i adevărat
străluci-va chiar sub ochii-ți!” Glăsui-ntr-astfel Mazdak :
„Șahului, ce luminează lumea, câte zile-i ceri?”
Prințul Kesra îi răspunse: „Am nevoie de cinci luni;
într-a șasea, voi răspunde șahului de-a-fir-a-păr.”
Se-nțeleseră ei astfel și se-ntoarseră din câmp,
iar Kobad cu fruntea-n slavă merse în seraiul său.
Kesra peste tot trimise oamenii ce și-i știa
învățați și-având putere să îi sară-n ajutor.
Kesra ascultă bătrânii, și-apoi merse la Kobad
și despre Mazdak îi zise : „Iată vremea a venit
s-aflu lege-adevărată; dacă e în ea Mazdak,
dacă și învățătura lui Zardoșt e calpă, -atunci
smulge-voi urzica asta din adâncul inimii,
și în locu-i însuși-voi legea sfântă-a lui Mazdak.
Dacă nu e bună calea ce-a urmat-o Fereidun,
lumea trebuie să se scape și de Zend-Avesta-acum,
căci deajuns e-nvățătura proorocului Mazdak,
și-oamenii drept călăuză va să-l aibă doar pe el.
Dar vorbirea-i de e calpă, de nu merge-n calea Lui,
Domnului preasfânt, atuncea tu întoarce-te scârbit
de pe calea-i și credința-i, și zmintitele-i cerinți
zvârlete cât mai departe, și mi-l dă în mână viu,
și pre el și pre aceia care sunt părtașii lui,
creierii să li se smulgă să fie jupuiți! ”.
Pe când, dis-de-dimineață, Soarele își arătă
mândra lui coroană de-aur și părnintul se făcu
un ocean de fildeș proaspăt, fiul dulce grăitor
al lui Kobad, șahul lumii, cu mubezi și cu cei
mari merseră întins și-olaltă la seraiul șahului ;
merseră-nde-ei șoptindu-și, calea dreaptă căutând.
Un mubed care din gură inimile fermeca,
se-nfățișă naintea lui Kesra și-a graiului
poartă și-o deschise-n fața adunării și-agrăi
lui Mazdak : „O, tu, ce cauți adevărul! Ai adus
nouă lege-n omenire, și-n devălmășie-ai pus
și femei și bogăție. Dar cum va cunoaște-un fiu
cine e al său părinte, și părintele-al său fiu?
Dacă toți sunt deopotrivă, dacă oameni mici și mari
nu mai au vreo osebire, care vor mai vrea atunci
să slujească și cum, oare, lumea se va cârmui?
Pentru tine, pentru mine, cine va trebălui,
cum deosebi-vom, oare, pre cei buni de cei mârșăvi?
Și când răposa-va omul, cine îi va moșteni
casa din părinți, norocul, când un șah și un fierar
deopotrivă-or fi? 0 lume s-o schimba într-un deșert ;
nu, nenorocirea asta să n-ajungă în Iran.
Când stăpâni sunt toți, pe unde sunt acei ce-s simbriași?
Când au câte-o visterie, vistiernic cine e?
Niciodată nici un ctitor de credințe n-a grăit
cum grăiești tu care-n taină, lucru unui div făcând,
către iad i-ndrumi pre oameni ; și-acest rău să nu-l socoți
singur printr-atâtea rele!”
La cuvintele-i, Kobad
tulburându-se, dreptate îi dădu celui mubed!
Kesra se uni cu-acesta, și de zbucium se umplu
duhul celui fără lege. Adunarea lung răcni :
„Mazdak să nu mai rămână lângă cel care-i stăpân
pe coroană! El ne strică legea-ntr-unul Dumnezeu!
Plece din mărita Curte!” și atunci al lumii șah
fu scârbit de-această lege, fruntea grea i se făcu
de durerea-atâtor fapte care s-au fost petrecut.
Șahul i-l dădu lui Kesra de îndată pe Mazdak
și pe cei care urmară legea sa și răul drum,.
printre care fură până la vreo trei mii de fruntași.
Șahul zise spre fecioru-i: „În această treabă, tu,
poartă-te cum vrei și-aminte nu-mi aduce de Mazdak!”
Kesra-avea-n serai grădină ale cărei ziduri mari
întreceau în înălțime piscurile unor munți;
puse să se sape-o groapă înăuntru, subt pereți,
și-mpărți pe-acești iritici și-i sădi — trei mii de pomi —
cu picioarele în aer, cap și umeri în pământ,
strașnic îngropați. Pe urmă zise-acestea lui Mazdak:
„Du-te-n falnica-mi livadă, căci sămânța ce-ai zvârlit
a dat roade pentru tine, o, tu, om nesăbuit!
Ai să vezi acolo pomii plini, cum nimeni n-a văzut
și n-a auzit să spună înțelepții din vechimi.”
Mazdak merse și deschise poarta larg nădăjduind
să găsească in livadă pomii încărcați de rod;
dar când a văzut acolo ce e, leșină scoțând
un puternic strigăt. Kesra puse să se-nalțe furci,
și-atârnă de ele ștreangul, de picioare-l spânzură
pe Mazdak nenorocitul și păgânul de Mazdak,
viu îl spânzură, l-ucise ciuruindu-l cu săgeți.
Dacă minte ai, tu, calea lui Mazdak să n-o urmez.
Cronica Șahilor