E scris pe templu în ruini
Că inimile sunt lumini.
E scris pe templu în ruini că inimile sunt lumini
Și ele bat în oameni să-i lumineze pe creștini
Și pe hinduși, și pe iudei, pe musulmani și pe atei,
Să-i lumineze și pe cei care cred că sunt Dumnezei.
Cântă speranța,
Plânge văzduhul..
Refren:
Un strop de adevăr și multă provocare
Un strop de adevăr, lumea nu e ce pare
Un strop de adevăr, într-o mare de povești
Scrise cu sânge de cei ce te învață să iubești.
Sunt scrijelite clar în soare, legile universale
Iar umbrele nu îi urmează pe cei ce calcă în picioare
Iarba și cu florile, sufletul cu visele
Dorul cu dorințele, omul și mulțimile.
Cântă speranța,
Plânge văzduhul..
Refren x2
Un strop de adevăr și multă provocare
Un strop de adevăr, lumea nu e ce pare
Un strop de adevăr, într-o mare de povești
Scrise cu sânge de cei ce te învață să iubești.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre căutarea adevărului și a luminii interioare, sugerând că inimile oamenilor au potențialul de a lumina lumea, indiferent de credința lor. Versurile subliniază ideea că adevărul este adesea ascuns și că învățăturile despre iubire pot fi uneori distorsionate.
