De-ai ști ce singur am rămas,
Îți spun cu lacrimile-n glas,
N-a fost sortit să fie așa,
Poate-ai să înțelegi cândva.
De-ai ști ce singur am rămas,
Îți spun cu lacrimile-n glas,
N-a fost sortit să fie așa,
Poate-ai să înțelegi cândva.
De-aș putea întoarce timpul,
Să-ți mai văd o dată chipul,
Nu aș mai simți atât durerea.
De-aș putea întoarce timpul,
Să-ți mai văd o dată chipul,
Aș fi fericit să-ți simt mângâierea.
Că anii trec ca visele,
Tu ai plecat, nu știu de ce,
Se duc și nu poți să-i oprești,
Și de mine o să-ți amintești.
Că anii trec ca visele,
Tu ai plecat, nu știu de ce,
Se duc și nu poți să-i oprești,
Și de mine o să-ți amintești.
De-aș putea întoarce timpul,
Să-ți mai văd o dată chipul,
Nu aș mai simți atât durerea.
De-aș putea întoarce timpul,
Să-ți mai văd o dată chipul,
Aș fi fericit să-ți simt mângâierea.
De-ai ști ce singur am rămas,
Îți spun cu lacrimile-n glas,
N-a fost sortit să fie așa,
Poate-ai să înțelegi cândva.
Că anii trec ca visele,
Tu ai plecat, nu știu de ce,
Se duc și nu poți să-i oprești,
Și de mine o să-ți amintești.
De-aș putea întoarce timpul,
Să-ți mai văd o dată chipul,
Nu aș mai simți atât durerea.
De-aș putea întoarce timpul,
Să-ți mai văd o dată chipul,
Aș fi fericit să-ți simt mângâierea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorința de a schimba trecutul. Naratorul își amintește cu tristețe de o persoană dragă pierdută și speră că aceasta va înțelege vreodată impactul pe care l-a avut asupra sa. Cântecul explorează teme legate de singurătate, trecerea timpului și amintiri.