Două inimi fermecate
Dacă ele se iubesc
Dumnezeu nu le desparte
Și pe viață le unesc
Două inimi fermecate
Dacă ele se iubesc
Dumnezeu nu le desparte
Și pe viață le unesc
Niciodată trandafiri
Mai frumoși nu înfloresc
Ca atunci când două inimi
Între ele se iubesc
Niciodată trandafiri
Mai frumoși nu înfloresc
Ca atunci când două inimi
Între ele se iubesc
Pe o frunză de lalea
Îți trimit gurița mea
Tu pe una de trifoi
Să mi-o trimiți înapoi
Pe o frunză de lalea
Îți trimit gurița mea
Tu pe una de trifoi
Să mi-o trimiți înapoi
Să mi-o trimiti înapoi
Ce destin, ce bucurie
Să iubesc, să fiu iubit
Cu ființa ce-mi e dragă
Să rămân la nesfârșit
Ce destin, ce bucurie
Să iubesc, să fiu iubit
Cu ființa ce-mi e dragă
Să rămân la nesfârșit
Niciodată trandafiri
Mai frumoși nu înfloresc
Ca atunci când două inimi
Între ele se iubesc
Niciodată trandafiri
Mai frumos nu înfloresc
Ca atunci când două inimi
Între ele se iubesc
Pe o frunză de lalea
Îți trimit gurița mea
Tu pe una de trifoi
Să mi-o trimiți înapoi
Pe o frunză de lalea
Îți trimit gurița mea
Tu pe una de trifoi
Să mi-o trimiți înapoi
Să mi-o trimiti înapoi
Pe o frunză de lalea
Îți trimit gurița mea
Tu pe una de trifoi
Să mi-o trimiți înapoi
Să mi-o trimiti înapoi
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria și împlinirea în dragoste, subliniind legătura specială dintre două inimi unite de destin. Natura este folosită ca metaforă pentru a ilustra frumusețea și puritatea sentimentelor.