Foaie verde bob năut,
Au, au, au, ce-s necăjit!
De ce, Doamne, n-am murit
Să mă-ngroape sub pământ,
Dar să nu mă bage-adânc
S-aud pe mândra cântând.
Mândrele de m-au urât
Să-mi sape groapa adânc,
Dar să-mi lase o fereastră
Mândruța să mă jelească,
Să-mi las și-o mână pe-afară
S-o trag pe mândra de poală,
Mâna cu inelele
Să mă știe mândrele.
Mândruța cu cârpă albă
Că ea mi-a fost cea mai dragă,
Mândruța cu cârp-aleasă
Că ea mi-a fost credincioasă,
Umblă prin lume cernită
Cu altul nu se mărită.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă a unui bărbat care dorește să moară din cauza suferinței în dragoste. El cere să fie înmormântat astfel încât să audă jelirea iubitei sale și chiar să o poată atinge, subliniind intensitatea sentimentelor sale și dorința de a rămâne conectat cu ea chiar și după moarte.