Pe dealul cu liliacul
Neica și-a mutat conacul,
Când îi vine dor de mine
Rupe liliac și vine,
Când se lasă luna nouă
Rupe liliacu-n două.
Neica de nu m-ar iubi
Ochii negri mi-aș cerni,
Flori în grădină n-aș ține,
Nici la fereastră zambile,
La gât n-aș purta mărgele,
Nici brâul cu floricele.
Pe dealuri n-aș mai cânta,
Liliacul s-ar usca,
Ar seca izvorele,
N-ar mai luci soarele,
Dar primăvara veni
Și liliacu-nflori,
Lui neica-i e dor de mine
Rupe liliac și vine,
Când se lasă luna nouă
Rupe liliacu-n două,
Liliac mândru chitat
De prin munte adunat.
Când eram tânăr odată
Mergeam pe drumuri cu piatră,
Când călcam pe pietricele
Mi se păreau floricele,
Când călcam pe mărăcini
Mi se păreau flori de crini.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și iubirea profundă a unei fete pentru neica, legată de simbolul liliacului. Natura reflectă sentimentele ei, iar absența iubirii ar duce la ofilirea lumii din jur. Amintirile din tinerețe sunt idealizate, transformând greutățile în frumusețe.