Sărut mâna, mama
Plâng și-am obosit
Mi-am urmat destinul
Dar m-am rătăcit.
Mi-e atât de dor de casă
Părea așa ușor
Să nu am nicio grijă
Am ochii uscați de dor.
În colori am visat locul meu în lume
În culori mi-am pictat un nume
Uneori, norii cad pe mine
Dar te aud cu vocea caldă: „Puiul meu, ești bine?”.
Sărut mâna, mama
Primul vers mereu
Înger pus în ramă
Sufletului meu.
Ești prima amintire
Mereu primul cuvânt
Aș vrea să-ți fiu oglinda
Un om bun pe Pământ.
În colori am visat locul meu în lume
În culori mi-am pictat un nume
Uneori, norii cad pe mine
Dar te aud cu vocea caldă: „Puiul meu, ești bine?”.
Am învățat din încercările toate
Am învățat să merg tot mai departe
Am învățat să spun ce am de spus
Am învățat că drumul meu e tot mai sus.
Am învățat din încercările toate
Am învățat să merg tot mai departe
Am învățat să spun ce am de spus
Am învățat că drumul meu e tot mai sus
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de mama, amintindu-și de sprijinul și căldura ei în momentele dificile. Vorbitorul reflectă asupra lecțiilor învățate din greutăți și determinarea de a merge mai departe, păstrând amintirea mamei ca pe un far călăuzitor.