Liviu:
Când stropi de ploaie rece
Ne băteau la geam
Când suna telefonul
Și nu răspundea
Când ne ascundeam
De lume în camera ta
Atunci simțeam iubire în inima mea
Alina:
Când stropi de ploaie rece
Ne băteau la geam
Când suna telefonul
Nu răspundea
Când ne ascundeam
De lume în camera ta
Atunci simțeam iubirea în inima mea.
REFREN
Liviu: De ce taci?? De ce plângi??
Dacă nu mă iubești
Ba mă vrei.. Ba mă alungi
Nu știi.. Nu știi cât mă rănești.
Alina: De ce plângi?? Dacă nu mă iubești
Ba mă vrei.. Ba mă alungi
Nu știi.. Nu știi cât mă rănești.
Liviu: De ce taci?? De ce plângi??
Dacă nu mă iubești
Ba mă vrei.. Ba mă alungi
Nu știi.. Nu știi cât mă rănești.
Alina: De ce plângi?? Dacă nu mă iubești
Ba mă vrei.. Ba mă alungi
Nu știi.. Nu știi cât mă rănești.
Liviu:
După un nor luna timidă ne privea
Eram doar două umbre
După o perdea
Care se îmbrățișau
Într-un amor nebun
Dar unde-s toate astea??
Unde sunt acum??.
Alina:
După un nor luna timidă ne privea
Eram doar două umbre
După o perdea
Care se îmbrățișau
Într-un amor nebun
Dar unde-s toate astea??
Unde sunt acum??.
REFREN
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și durerea resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul se întreabă de ce partenerul plânge și tace, oscilând între afecțiune și respingere, și deplânge pierderea momentelor frumoase.