Vino, neico, la Ponoare
C-a dat liliacul în floare,
Copsei azimă și-un pui,
Plosca cu vin o umplui.
Trec dealuri și șapte văi
Numai să-ți văd ochii tăi.
Drumu-i greu cu piatră tare,
Nu pot veni pe picioare,
Am pe murgul tinerel
Și mă poartă ușurel,
‘Ndeamnă, murgule, nu sta
Și du-mă pân’ la neica.
Murgule cu stea pe frunte,
Haida, du-mă sus la munte,
Poartă-mă cu dor și drag
Prin codrii de liliac,
La vârf de munte să stai
Să mă-ntrec cu cucu-n grai,
U, iu, iu, iu, iu,
Cu dragostea și dorul,
U, iu, iu, iu, iu,
C-așa merge iubitul.
Sensul versurilor
O invitație plină de bucurie la o întâlnire romantică într-un cadru natural idilic. Călătoria este presărată cu dor și dragoste, iar destinația este un loc de întâlnire la munte.