Fir-ai tu să fii de murg
N-am putere să te vând
Acasă nu te mai duc
Ori te beau, ori te mănânc
Ori te beau, ori te mănânc
Ori intru cu tine-n crâng.
În mijlocul crângului
Pusei șaua căpătâi
Ipingeaua mi-așternui
Mă culcai, da’ n-adormii
De cântatul cucului
Suieratul mierliții.
Suieră-mi, mierliță, mie
Suierat de voinicie
Să mă fac d-un pui de cuc
Lângă tine să mă urc
Numa-n brațe te-oi strângea
Măcar, mierlă, de-oi crăpa.
Lele, verde mărgărit
Ce cânți, cuce-nnebunit?
Arză-te-ar focul de cuc!
Nu știu cum să fac s-apuc
Să scot inima din tine
Să o pun în piept la mine
Inima mea-n schimb ți-aș da
Ca să-mi cunoști patima
Și-atunci, cuce, mi-oi cânta
Tot dorul și dragostea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și dragoste, folosind imagini din natură și adresându-se păsărilor. Vorbitorul își dorește să se transforme într-un cuc pentru a fi aproape de persoana iubită, fiind dispus chiar să moară pentru această apropiere.