Păi, câte flori pe Calmatui
Ca Alisandra, nu-i și nu-i,
Câte flori cresc sus pe coastă, -neica-
Ca Alisandra nu-s frumoasă,
Câte flori cresc pe cădiță
La Alisandra pe rochiță,
Câte flori pe Teleorman
Bagă-le la tulpan..
Du-mă, murge, nu mai sta
La crângcet la Alisandra,
Du-mă, murgule, în zbor, -pai mai murge-
Că m-apucă dor și mor,
La Alisandra mea frumoasă
C-are vorba lipicioasă
C-are vorba lipicioasă,
Și paru-i ca de mătasă..
Păi, stai neicuță, stai în cale
Că e Calmatuiu’ mare
S-a rupt podu’ de la vale, -neica-
Și te-neacă, frățioare,
Mândră, nu te speria, -mai-
Calul meu știe seamă, -mai-
Calul meu merge pe pod,
Știe să meargă și-not
La crângcet m-o aducea,
Ș-o să-ncepem dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unui tânăr de a ajunge la iubita sa, Alisandra, trecând prin Calmatui. El este dispus să înfrunte obstacolele pentru a-și declara dragostea, lăudând frumusețea și farmecul fetei.