Libelullah – Cerc Vicios

Într-un cerc vicios oricât ar fi de frumos
Și toate-astea mă fac, să mă-ntorc pe dos
Mai bine mă focusez să fac banu’ gros
Decât să-mi pierd timpu’ cu lucruri de prisos
Lumea se grăbește să urască fără măcar să cunoască
Cine ești sau ce-ai făcut vreodată
Și stau la poartă da’ nu dau vreun gol
Nici nu îl apăr, ci de fapt aștept
Să-mi răspundă cineva
Dar nu e nimeni la ora asta
Câteodată mă jur că-i culmea
Uneori nu contează existența mea
Pe unde, cu cine umbli, toate te structurează
Și unii vin în viață să-ți arate ce nu-i iubirea
Continui să fiu puternic, ce, ori am încotro?
Poate-i blestemat, ăsta-mi e norocul, pot să-l schimb?
Dacă speranța moare ultima noi o să murim primii
Dacă-i vorba de fericire noi suntem ultimii
Stele pe cer dar nu pot să-mi spună
Care-i steaua mea și unde s-a dus
De ce fulgeră dacă nu sunt tunete
Bune mi-au mai fost și mie cândva zilele
Acum le număr pe degete, aș putea tăia din ele
Mulțumesc că asculți gândurile mele
Dacă nu-mi pot da seama atunci ce să fac?
Să m-arunc în cap, în om de știință să mă-mbrac?
Vreau s-o iau de la cap, știind că-i imposibil
Dup-atâta timp cum de nu-mi e previzibil?
Într-un cerc vicios și mă-nvârt în el
Ca-n cercurile de fum de țigară
Ceva mă ține să nu ies afară
Vreau să nu mai am gânduri, să le reduc nițel
Oameni ce au murit și au plecat dintre noi
Nu se vor mai naște vreodată alții ca voi
Prietenii pierdute în timp
Gânduri ce-mi răsună-n cap ca iarna un colind
Soarele nu-i cald, simt că îngheț
N-o să uit că eu sunt cel mai de preț în
Viața mea, nu pot uita
Amintirile, chiar dacă sunt vechi
Nimic nu trece fără să lase urme
Cicatricile ce rămân sunt enorme
Sunt atâția oameni și atâtea karme
Fiecare întâmplare îți mușcă din carne
Încerc să mă-mbunătățesc de-atâta vreme
Sunt conștient că am multe probleme
Nu le pot rezolva nici cu teoreme
Și o dau din nou în alte extreme
Înot cu anseriforme, am sărit alte forme
Că nu am vrut să mă-ncadrez în forme
Da, sunt în formă dacă-ști curios
Și mă-ntreb mai are rost să mai caut ceva frumos?
Nimic nu-i permanent, că trece timpu’
Și-mi ia persoanele dragi de lângă mine
Dacă vrei să mă tragi după tine
Te rog frumos, fă-mi și mie un bine
Încă 16 și pot să mă pun să trag
Cum am tras cu dinții atâția ani
Am luptat atât ca să mă opresc la final?
Mereu am înotat în larg, nu am stat pe mal
Sunt în construcție, acum mă finisez
Încă puțin și pot să avansez
N-am mai avut un vis ca lumea de mult
Uneori ca să adorm depun efort crunt
Mă bucur de-un sunet rece pe fundalu’ ăsta
Nu-mi mai trebuie nimic că le-am văzut pe toate
Mă uit în oglindă și văd din nou chipul ăsta
Îmi spune că corpul lui se târăște mereu pe coate
Da, vreau să mă repar dar
Nu am cu ce, că omu’ i avar
Și nu mi-a rămas nimic de luat
Și nu știu să fac unelte, asta e
N-A FOST NIMENI SA ZICA
CA NIMENI NU TI POARTA MILA
VEZI FA SA NU TI FIE FRICA
CÂND CALCI PE CIOBURI DE STICLĂ