Mi-a fost dor să scriu, să țin în mână pixul
Și sunt iar aici, făcând poezii pentru pereți
Că oricum n-ascultă nimeni, însă asta nu contează
Pentru că dacă scriu, sunt viu, asta mă tratează
Și acum mă gândesc la viață, va trece fără să știu
Sper să-mi valorific timpul înainte să fie târziu
Ca să nu mor cu regrete, și să simt că am trăit
Și sper să simți și tu tot ce în viața asta am scris
Eu nu sunt complicat, îmi place să admir natura
Cine aude toate astea crede că vorbesc aiurea
Nu contează ce mai crede atâta timp cât îl atinge
Pentru că dacă se-ntâmplă, scopul meu eu l-aș atinge
Când simt că mă răcesc, știu c-am muzica lângă mine
Și când simt că nu mai am, fac muzică și pentru mine și pentru tine
Așa am învățat la prieteni
Și când poți să ajuți, ajută, bunătatea tre’ s-o semeni
Poate c-acum nu mă crezi și nici nu o să mă asculți
Dar oamenii ce scriu bine să știi că-s adesea culți
Nu, nu spun că-s vreun deștept, n-am zis niciodată asta
Însă dacă le-nțelegi, vorbele mele îți sparg țeasta
Îs mulți care scriu aiurea și n-au niciun pic de sens
Și totuși au succes, că proști-s mulți și nu îi duce capu’
Discerne ce e bun și ce nu, viața trăiește-o intens
Și tot scriind mereu, poate-o să-mi iasă visu-asta cu rapu’
Și chiar de n-o să iasă, știu că cel mai tare m-am distrat
Întâi să-ți placă, după să faci bani, cel mai important
Fără pasiune-n viață nu o să poți să faci nimic
Tre’ să fii un om bun și normal și să nu devii cinic
La mine-i soare afară, sper că este și-n sufletul tău
Și tot ce îți mai zic este să nu fii un prostălău
Unii se duc prea devreme în timp ce alții prea târziu
Aceași melodie, dar atâtea amintiri, știu
Unii se duc prea devreme în timp ce alții prea târziu
Știu, în cazul ăsta te-ntrebi de ce să n-o termini
Că pentru cineva contezi, doar de-asta mai sunt în viață
Sună trist da’ nu te-ngrijora, că din greșeli se-nvață
O societate cu-n imens depozit de negativism
Asta e lumea în care trăim
Ne mirăm că suntem acum toți triști și deprimați
Dar uitați-vă în jur, nu vedeți că-s doar dereglați?
Tre’ să facem ceva, schimbăm mediu-n care trăim
Și să mai lucrăm la noi, mai bine să conviețuim
Să fie pace și liniște așa cum era odată
Putem da-nainte ori-napoi, exact ca o roată
Degeaba faci orice de n-ai în plan să avansezi
Și să știi că lumea asta e mai mare decât crezi
Zilnic fețe-fețe, unele-atât de nătăflețe
La final de zi, cu țigara iar faci cerculețe
Lasă brother viciile, că știi că nu-ți fac bine
Dacă n-ai la cine te gândi, gândește-te la mine
Dar nu tocmai la mine, ci la versurile mele
Poate reușesc să-ți mai aline câteva probleme
Și viața să ți-o facă poate-un pic mai fericită
Că dacă ai trăit trist, atunci degeaba ai trăit
E timpul să te las, că s-a terminat pasta
Și instrumentalul tot acum, sfat: nu-ți urî fosta
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a crea și de a lăsa o amprentă pozitivă. Artistul reflectă asupra vieții, importanței pasiunii și a bunătății, îndemnând la introspecție și la trăirea intensă a fiecărui moment.