Îmi vine să strig
Dar strigătele pe buze se sting
Când energiile noastre se ating
Am niște stări de nu pot să-mi explic.
Și simt că m-apasă
Gândul că încă mi-e noaptea mireasă
Gândul că dac-o văd îi cad în plasă
Ține lumina aprinsă în casă.
Închide ușa la intrare
Pune la geamuri zăvoare
Că ispita e mare.
Afară-i frig și-i lună plină
Și demonii ies la lumină
Iubire, ține-mă aproape
Să nu m-avant și eu în noapte.
Afară-i frig și-i lună plină
Din cer cad picături de vină
Iubire, ține-mă aproape
Să nu m-avant și eu în noapte.
Simt cum instinctele mele se-aprind
Iar judecățile mele se sting
Nu vreau să te văd din nou suferind.
Închide ușa la intrare
Pune la geamuri zăvoare
Că ispita e mare.
Afară-i frig și-i lună plină
Și demonii ies la lumină
Iubire, ține-mă aproape
Să nu m-avant și eu în noapte.
Afară-i frig și-i lună plină
Din cer cad picături de vină
Iubire, ține-mă aproape
Să nu m-avant și eu în noapte.
Toate ielele adunate într-un loc
Se tot agită să mă tragă într-un joc
Eu dau cu apă, ele dau cu foc
Tu, ține-mă de mână bine
Nu știu cât ne mai ține.
Și vocile lor îmi spun
Să te las baltă și să plec de nebun
Eu dau cu apă, ele fac totul scrum
Tu, ține-mă de mână bine, bine.
Afară-i frig și-i lună plină
Și demonii ies la lumină
Iubire, ține-mă aproape
Să nu m-avant și eu în noapte.
Afară-i frig și-i lună plină
Din cer cad picături de vină
Iubire, ține-mă aproape
Să nu m-avant și eu în noapte
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu ispitele și dependențele, amplificată de influența nopții și a lunii pline. Protagonistul caută protecție în iubire pentru a rezista tentațiilor întunericului.