Tristețe
Cuvintele sunt obosite,
zâmbetul este oprit,
ochii se umplu de ploaie,
apatie,
Inutil,
mort.
Vântul nu va mai aduce fericire pe pământurile destinului meu;
trecutul se va sparge de bariera timpului,
Am dispărut.
Mă voi dizolva dintr-o lume care nu-mi aparține,
asta nu se va schimba.
Greșeli inutile care ascund adevărul din inimă,
epuizat a încetat să mai bată,
buzele nu gem,
Râuri transparente curg din ochi,
sufletul plânge în tăcere resemnându-se la
ceea ce nu se va întoarce.
Îngerii încearcă să îndepărteze albastrul
care a invadat fiecare colț al minții,
ascunzând orice raționalitate.
Regretul este puternic,
durerea insuportabilă.
Mergi la,
frică,
antipatie.
Mintea rătăcește în căutarea unui scop care îl poate liniști.
Dar el se resemnează la ceea ce nu se va întoarce.
Buzele nu gem.
Tristețea transpiră din toate părțile.
Ochii sunt plini de ploaie,
din cauza unei lumi care face ca fericirea să o ia razna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și disperare. Vorbitorul se simte copleșit de durere și regret, resemnându-se cu ideea că fericirea nu se va mai întoarce.