De ce codru-ngălbenește,
De ce omu-mbătrânește?
Codru-ngălbene’ de vânt și ploi,
Omul de griji și nevoi.
Codrul de îngălbenește
Primăvara înverzește,
Dar omul nu mai întinerește
Ca frunza se veștejește.
Codrule cu umbra deasă,
Lasă-mi mie-un loc de casă,
Că vreau să trăiesc codrule-n tine
Până bătrânețea vine.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a îmbătrânirii, comparând ciclul natural al pădurii cu viața omului. Vorbitorul caută refugiu în natură pentru a scăpa de grijile vieții și a accepta inevitabilitatea bătrâneții.