Sunt fată bucovineană
Și-s negruță la sprânceană,
Ochișorii-s mărișori
Și cămeșa numai flori,
Catrința cu rânduri multe
Ca prin Costișa țesute.
Port poale cu găurele
Și-n picioare ciuboțele,
Mijlocelul strâns în brâu
Subțirică ca să fiu,
Iar în păr îmi pun o floare
Numa-n zi de sărbătoare.
Ăsta-i port bucovinesc,
Obiceiul strămoșesc,
Când mă-mbrac îmi șade bine
De nu-i alta-n sat ca mine,
Când mă duc în sat la joc
Din călcâie-mi iese foc.
Sensul versurilor
Piesa descrie cu mândrie portul popular bucovinean și identitatea fetei care îl poartă. Este un omagiu adus tradițiilor și frumuseții costumului specific zonei.
