Bine-i de jucat aici,
Pe bătute, măi voinici,
Pe bătute și-ncă două,
Badea-i cu ciubotă nouă,
Pe bătute și-ncă tri’,
Învârtește-mă, Vasi’,
Joacă badea pe săltate
De s-o rupt cămeșa-n spate.
Jocu-aista-i joc frumos,
Joacă, bădiță, vârtos,
Tot de brâu și de curea
Și de cingătoarea mea,
La pământ, ciubotă nouă,
C-am să vă rup pe-amândouă,
Oi cânta și-oi juca bine
Cu bădița lângă mine.
Pe stratul cu florile
Joacă toate fetele,
Pe stratul cu pintrejăi
Joac-o roată de flăcăi,
Iar încet pe lângă gard
Babele s-or adunat
Că și ele-au petrecut,
D-amu’ vremea le-o trecut.
M-o făcut mama și tata
Și de una și de alta,
Mi-or pus în picioare foc
Și nu pot ședea deloc,
De ce joc, de ce-aș juca,
Parc-aș fi făcut-așa,
De ce joc, de ce mă-ndemn
Că nu-s făcută din lemn.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria de a juca și dansa, specifică tinerilor, dar amintește și de vremurile în care cei mai în vârstă se bucurau de aceleași activități. Este un imn al vitalității și al legăturii cu tradițiile.