Colo-n deal, bade Ioane,
Stau doi boi și rag de foame,
Rag de foame, rag de sete,
N-are cine să-i adape.
Că cine i-o adăpat,
O copilă și-un băiat,
Copila s-o măritat,
Pe băiat l-o-ncorporat.
Băiatul s-a libera
Și boii i-a înjuga,
Și-a ara grădinile,
Eu i-oi sădi florile.
Când florile-or înflori
Badea la mine-a veni
Să-i dau flori și o guriță
Că-i duc dor de copiliță,
Să-i dau flori de busuioc
Că el mi-o adus noroc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete față de băiatul plecat, așteptând întoarcerea lui pentru a reînnoda legătura lor. Natura și muncile agricole sunt folosite ca metafore pentru dragoste și așteptare.