Era miercuri spre joi,
Mă iubeai pân’ la cer și-napoi.
Două nopți mai târziu,
Nu puteam să zbor sau să mai fiu.
Poza ta la minut,
O scrisoare și-atât,
Nimic mai mult.
Scria negru pe alb:
„Adio!” exclamat la final.
Refren:
Pleacă!
Mâine o să-mi treacă.
Ce dacă durerea a venit,
Și numai
Pleacă.
Lasă-mă să mor!
De dor, fericirea mea la naiba!
Pleacă!
Am rămas ca un orb,
Nu te mai văd la mine-n viitor.
Am rămas ca un mut,
Nici n-am mai apucat să te sărut.
Refren [x2]
Pleacă!
Mâine o să-mi treacă.
Ce dacă durerea a venit,
Și numai
Pleacă.
Lasă-mă să mor!
De dor, fericirea mea la naiba!
Lasă-mă să mor!
Lacrimi nu mai încap.
Numai tu mi-ai dat lumea peste cap.
În loc să ne iubim,
Ne purtam ca doi anonimi.
Refren [x4]
Pleacă!
Mâine o să-mi treacă.
Ce dacă durerea a venit,
Și numai
Pleacă.
Lasă-mă să mor!
De dor, fericirea mea la naiba!
Pleacă!
Mâine o să-mi treacă.
Pleacă!
Pleacă!
Lasă-mă să mor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane după o despărțire bruscă. Refrenul repetitiv "Pleacă!" sugerează dorința de a alunga durerea, dar și acceptarea inevitabilă a sfârșitului relației.