Eram mic. De două palme eram
îmi spune mama acum,
plângând căutam spre sânul cu lapte.
Eram țânc. De-o șchioapă eram,
vântul și ploaia mi se-ngânau
în jocurile tandre.
Sunt mare. Un brad crește sub hainele mele,
și mama îmi spune acum
că tot n-am înțeles tainele vremii.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor din copilărie, văzute prin ochii mamei. Vorbește despre inocența copilăriei și despre dificultatea de a înțelege complexitatea vieții pe măsură ce creștem.