Și când se lasă seara, nu este minunat?
Grăbită, urci pe tocuri, rimelul și-ai plecat.
Tu, nici tu nu mai ești, tu.
Te vorbeam doar de bine, dar parcă am renunțat.
Când alții zic de tine, îi mint că te-am uitat.
Eu, nici eu nu mai sunt, eu.
Eu umblu, iar umblu, eu umblu.
Eu umblu, iar umblu, iar umblu.
Iar umblu hai-hui să scap de umbra ta,
Iar umblu hai-hui, de stelele ar vedea
Cum umblu hai-hui să scap de umbra ta,
Iar umblu hai-hui, de stelele ar vedea.
Ma tragi din nou în spate, e dans murdar în doi,
Cu mâinile pătate, mă tragi iar înapoi.
Tu, ești peste tot, doar tu.
Te văd mai nou în toate, te văd în ochii lor,
Îmi ții cuțitul în spate și îmi zâmbești ușor.
Eu, nu știu ce mai simt, eu.
Nici eu nu mai sunt cum eram,
Nici tu nu mai ești tu,
Și parcă totuși nu credeam
Că îmi vei spune nu..
Dar eu, eu umblu, iar umblu, eu umblu.
Eu umblu, iar umblu, iar umblu.
Iar umblu hai-hui să scap de umbra ta,
Iar umblu hai-hui, de stelele ar vedea
Cum umblu hai-hui să scap de umbra ta,
Iar umblu hai-hui, de stelele ar vedea
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane după o despărțire dureroasă. Umbra fostei iubiri o urmărește constant, amintindu-i de trecut și împiedicând-o să meargă mai departe. Călătoria hai-hui simbolizează încercarea de a scăpa de aceste amintiri și de a găsi o cale de a se elibera.