Mama, nume sfânt al vieții-nceput
Mama, amintind de-un dor de demult
Mama, glasul tău mereu îmi spunea
Ascultă, copila mea…
Mama, tot ce-i bun în lume mi-ai dat
Mama, fericirea tu mi-ai vegheat
Mama, mi-a fost greu atunci să-nțeleg
Al vieții drum să aleg.
Credeam că lumea-i a mea,
Credeam în dragostea mea,
În adevăr nesfârșit, dar am greșit…
Aș vrea să ierți toate câte n-am știut
Din vremea ce-a trecut, aș vrea să ierți…
Dar glasul tău s-a risipit în scrum, în fumul celui drum… mama.
Mama, cea mai bună prietenă a mea
Mama, niciodată nu voi uita…
Mama, mi-a fost greu atunci să-nțeleg
Al vieții drum să aleg.
Credeam că lumea-i a mea,
Credeam în dragostea mea,
În adevăr nesfârșit, dar am greșit…
Aș vrea să ierți toate câte n-am știut
Din vremea ce-a trecut, aș vrea să ierți…
Dar glasul tău s-a risipit în scrum, în fumul celui drum… mama.
Dar glasul tău s-a risipit în scrum, în fumul celui drum… mama…
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și regretul față de mamă, recunoașterea greșelilor din trecut și dorința de iertare. Vocea mamei, odată un ghid, s-a pierdut, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și melancolie.