Laura Stoica – Cartierul Cântă Rock

E noapte târziu
Cerul plumburiu
Întuneric cenușiu
Și un drum pe care-l știu, ha ha.

În jur, simt aripi cum cresc
Zâmbesc și mă opresc
Casele-mi vorbesc
Le ascult și mă trezesc, ha ha, he he.

Luminile se-aprind pe rând
Aud o rimă acum
Și de la fiecare geam
Coboară câte-un cântec în drum.

Refren:
Eu știu, eu văd
Cartierul meu cântă rock
Ascult, privesc
Vreau să strig că te iubesc
Mă-nvârt și cânt
Sus e cer și jos pământ
Și-n jur văd tot
Cartierul ce cântă rooooock.

E luni în zori de zi
Aud glasuri de copii
Și în casa mea tu vii
Să-mi spui tot ce mai știi
Domnule vânt vreau să știi
Domnule vânt vreau să știi.

Cafeaua fierbe în ibric
Și toate-s rânduite acum
Un singur lucru să-ți mai explic
E minunat să cânți noaptea în drum.

Refren:
Eu știu, eu văd
Cartierul meu cântă rock
Ascult, privesc
Vreau să strig că te iubesc
Mă-nvârt și cânt
Sus e cer și jos pământ
Și-n jur văd tot
Cartierul ce cântă rooock.
Hei hei hei hei ha ha ha ha aaaaaaa.
E minunat să cânți noaptea în drum.

Refren:
(bis 3)

Sensul versurilor

Piesa descrie o atmosferă boemă de cartier, unde muzica rock răsună din case și pe străzi. Este o celebrare a vieții simple, a bucuriei de a cânta și a sentimentului de apartenență la comunitate.

Lasă un comentariu