Anne Sexton – Demon

Un tânăr se teme de demonul său și își pune mâna
peste gura demonului uneori… – DH Lawrence.
Am menționat demonul meu unui prieten
și prietenul a înotat în ulei și a ieșit la mine
gras și criptic
și a zis,
Mă gândesc să-l scot din cocoș.
L-am pus ponei cu ani în urmă.
Cine ar cumpăra?
Demonul a ținut,
galben cu uitare
și mâna la gât?
Scoate-l afară, prietene,
dar ai grijă de durere
care va zbura în gura ta ca o pasăre.
Demonul meu,
prea des dezbrăcat,
prea adesea un crucifix pe care-l aduc,
prea adesea o margaretă moartă îi dau apă
prea des copilul pe care-l dau naștere
și apoi abort, fără nume, fără nume…
earthless.
Oh, demonul înăuntru,
mi-e frică și rareori îmi pun mâna
la gura mea și să-l cos
vă acoperindu-vă, vă smulg
din ochii publicului
din cheile mașinii mele de scris.
Dacă ar trebui să te pandesc,
ce lingură ar da ei pentru tine,
ce halate, înotând în sărurile lor de cupru
ce pasăre pe cale de a pierde?
Nu.
Nu.
Te accept,
vii cu cei morți care sunt visele mele,
care merg pe biroul meu
(la fel ca la mama, înflorirea cancerului pe ea
Best & Co. țintă-
valsul cu fantoma hârtiei de țesut)
cei morți, care dau dulciuri diabetului în mine,
care dau șuruburi la confiscarea trandafirilor
care uneori zboară și pleacă din mine.
Da.
Da.
Te accept, demon.
Nu-ți voi acoperi gura.
Dacă este omul pe care îl iubesc, mărul încărcat și greșit
sau dacă este o femeie pe care o iubesc, sunt bolnavă pentru sângele ei
și gazele sale zaharoase și ramurile care se mișcă.
Demonul vine,
chiar dacă este Dumnezeu pe care îl chem
în picioare ca un carrion,
dorind să mă mănânce,
începând cu buzele și limba.
Și eu, care vreau să mă alunec în pradă,
iau pâine și vin,
și demonii se prăbușesc și se chicotesc,
când l-am lăsat pe Dumnezeu să iasă din gura mea
femeie anonimă
la altarul anonim.