Când apari, senorita, în parc pe-nserat,
Curg în juru-ți petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat,
Și ai trupul de șarpe felin.
Gura ta e un poem de nebune dorinți,
Sânii tăi un tezaur sublim.
Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat,
Și ai zâmbetul de heruvin.
Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câți au plâns nebuni pentru tine,
Și câți au murit?
Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu!
Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câți au plâns nebuni pentru tine,
Și câți au murit?
Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o pasiune obsesivă și distructivă pentru o femeie misterioasă și seducătoare, Zaraza. Naratorul este captivat de frumusețea ei periculoasă și își dorește să experimenteze intensitatea iubirii până la moarte.
