Soarele iubirii ne-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a rămas
Ea mă însoțește pas cu pas
Chipul tău ce-n inimă îl port
Îmi evocă tot trecutul mort
Vino tu, vreau glasul să-ți ascult
Spune-mi iarăși ce-mi spuneai demult
Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Nimicuri arzătoare
Cu car’ tu m-ai lovit
Speranța-nfrigurată
Strecoară-mă în șoapte
Lumină-n neagra noapte
Din sufletul…
Așterne alinare
Pe-al sufletului rai
Căci inima-mi sărmană
Cerșește mângâieri
Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Poemul ce mă doare
Vreau iarăși să-l trăiesc.
Un băiat de-o fată s-a-ndrăgostit, cândva
Și de-atunci visa, doar iubire
Dar ea n-asculta amorul lui de fel
Și râdea de el, la întâlnire
Dragostea-i o glumă
Ea-i spunea mereu
Și-n gluma asta nu voi crede eu
Iar el cu durere, bietul o privea
Și-ncetișor îi fredona.
Ai să iubești o dată, și tu, tu, tu
Nu spune niciodată, nu, nu, nu
Dragostea vine, când nu gândești
Și într-o seară, simți că iubești
Ai să iubești o dată, și tu, și tu
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și amintirea cuvintelor frumoase spuse odată. Refrenul final aduce un strop de speranță, sugerând că și cel care a provocat durerea va experimenta iubirea la rândul său.