Lucreţia Ciobanu – Urcă Oile la Munte

Heei, Heeei
Urcă oile la munte, mai
C-un bățal frumos în frunte, mai
Vântul bate valurele
Și-mi aduce dor și jale, mai
La, la..
Turma-i mare și se duce
Și eu n-o mai pot ajunge, mai.

Refren: Când eram și eu cioban, la la la..
Mânam turma an de an, la la la
Acum am îmbătrânit, la la la
Greu e dealul de suit, la la la
– bis
Și valea de coborât.

Heeeiii, heeeiii
Munților de piatră seacă, mai
Radeti când zăpada pleacă, mai
la la..
Turma-i mare de mioare
Ce coboară-ncet la vale, mai.

Refren: Când eram și eu cioban, la la la.
Mânam turma an de an, la la la
Acum am îmbătrânit, la la la
Greu e dealul de suit, la la la
– bis
Și valea de coborât

Sensul versurilor

Cântecul descrie viața ciobanului și sentimentul de nostalgie față de tinerețe și vremurile în care își mâna turma la munte. Acum, ajuns la bătrânețe, îi este greu să urce dealul și să coboare valea, amintindu-și cu drag de anii petrecuți ca cioban.

Lasă un comentariu