Ridică-te negură,
Ridică-te negură,
Să mă sui la Măgură,
Să mă sui la Măgură.
Ridică-te negurice,
Să văd baciul un’ se duce.
De-aş pute m-aş ridica,
De-aş pute m-aş ridica.
Sus la vârf ca negura,
Sus la vârf ca negura.
Şi-aş tot ninge şi-aş ploua,
Unde-i badea cu turma?.
Şi-aş ploua cu chiatră mare,
Şi-aş ploua cu chiatră mare.
Să-l mân cu turma la vale,
Să-l mân cu turma la vale.
Că-i mult de când o plecat,
Şi-am rămas cu doru-n sat.
S-o pus bruma pe pământ,
S-o pus bruma pe pământ.
Şi zăpada sus la vârf,
Şi zăpada sus la vârf.
Frunzele cad pe cărare,
Badea-i cu turma pe cale.
Se-aud turmele pe vale,
Se-aud turmele pe vale.
Dar nu se văd de ninsoare,
Dar nu se văd de ninsoare.
Nu-i o lună că-s mai multe,
Pân’or pleca iar la munte.
Nu-i o lună că-s mai multe,
Pân’or pleca iar la munte.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de un baci plecat cu turma, folosind imagini ale naturii (negură, brumă, zăpadă) pentru a accentua sentimentul de așteptare și melancolie. Natura devine un ecou al stării interioare a celui care așteaptă.