Pleacă prieteni călători
Tot se duc înalți prin nori
Le prind urma de-a mea
Și umblăm prin lume așa
Ca și când…
Uneori nu mai vorbesc
Locuri goale potrivesc
La un fel de „hai să bem”
Ieri puteam, azi nu putem.
(refren)
Câte lucruri n-am făcut
Câte gânduri am tăcut
Mi-e dor.
Aș fi vrut să mai fi stat
Mai aveam atât de dat
Pietre albe în asfalt
Locuri lipsă-n mine ard
Pentru voi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și melancolie resimțit după pierderea unor prieteni apropiați. Naratorul reflectă asupra amintirilor împărtășite și asupra golului lăsat de absența lor.