Undeva, cândva,
dar nu aici,
din pământ ochii ai să-i ridici.
Undeva, cândva,
dar nu acum,
ai să fii mai bun, vei avea un drum.
Stai în tine
și-ți dorești să întâlnești
pe cineva, cineva în care poți să crezi,
fără să te vinzi, fără să te pierzi.
Undeva, cândva,
lumea se-ntâmplă,
dar nu știai că era a ta.
Undeva, cândva,
ai uitat să simți, ai știut să minți, și nu-i așa?
Stai în tine
și îți dorești să întâlnești
pe cineva, cândva în care poți să crezi,
fără să te vinzi, fără să te pierzi.
Undeva, cândva,
lumea se-ntâmplă,
dar nu știai că era a ta.
Undeva, cândva,
ai uitat să simți, ai știut să minți, și nu-i așa?
Stai în tine
și îți dorești să întâlnești
pe cineva, cândva în care poți să crezi,
fără să te vinzi, fără să te pierzi.
Nu mai știu, nu mai știu, nu mai
Nu mai știu, nu mai știu
dacă aș fugi, aș mai fi…
Nu mai știu, nu mai știu, nu mai
Nu mai știu, nu mai știu
dacă aș fugi, aș mai fi eu?…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie și dezorientare, căutarea identității și a unui sens în viață. Vorbește despre pierderea de sine și dorința de a găsi pe cineva sau ceva în care să creadă, fără a se compromite.