Ce copil iubit am fost eu.
Când a murit tatăl meu
A fost rău şi mi-a fost greu
N-am crezut că simţi aşa
Că am ajuns pe o stea
Unde râu de lacrimi curgea
După dragul tatăl meu
Inima mi stătuse-n loc
Eram ruptă de la mijloc
Aer nu aveam de loc
Pielea-mi ardea în foc
De ce oare m-a făcut
Prunc iubit cu suflet mut
Acum mare pe steaua mea
Îmi plânge după el inima
Mai bine muream şi eu
Decât să sufăr aşa de greu
Vai ce dor mi-e tatăl meu
Vai ce copil iubit am fost eu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și dorul intens resimțit după pierderea tatălui. Naratorul rememorează copilăria fericită și deplânge suferința prezentă, simțind că o parte din el a murit odată cu tatăl său.