Lucaci Florentin – Auf Meinem Meer – Pe Marea Mea

AUF MEINEM MEER – PE MAREA MEA.
Buna dragii mei feti frumosi şi cosanzene
Am dispărut la mare cufundat în lene
La marea mea nu curge sângele în vene
Esti in rai si nu te mai scoli devreme
E o mare calda verde albastră şi curata
În care liberi noi tot inotam odata
Ca un soldat brav mort in armata
Ca lacrimile varsate de a sa nevasta
Nu mai avem dorinţe oarbe neîmplinite
Nu mai avem teama previziune sentimente
S au dus smarturile cu diamante aurite
Şi diplomele noastre cu greu muncite
Nu ne mai vede nimeni incompetenta
Nici zambetele forţate si de complezenţă
Nu ne mai vede prostia dusă la dementa
Nici caracterul urat facut cioburi zdreanta
Uite stau pe mijlocul marii mele negre
Imi vine apa pân la brâu doar se vede
Vad vii langa mine cat poti tu de repede
Dar tu nu poti pluti te neci in valurile grele
Ce pot sa ti fac eu nu mai am nici o putere
Sunt doar un suflet plutind pe ape efemere
Vad ca esti disperată şi plângi de durere
Poate i mai bine asa tot nu voiai avere
Dar nu i nimic eu stau aici pe marea mea
Doar sunt barbatul tău iubit nu altcineva
Asist ca Zeus tăcut si calm la drama ta
Si ncerc sa vad ce pot sa aleg bun din ea
Ai dispărut deja de un ceas in adâncime
Poate i mai bine acum singur pe lume
Simt chiar o uşurare nu ma tin de glume
Ai fost in viata noastra cu rele şi cu bune
Dar deodată tu apari la suprafaţă
Rece verde la faţa chiar albastra
Alge şi meduze n loc de parul tau frumos
Uriaşă ca mine si cu un dinte scos
Ochiul drept asimetric privind la mine
Fără sutien şi rochia lăsată n vine
O intrebare veche imi revine n minte
Ce naiba mi am pierdut eu timpul cu tine
Ai fost nevasta buna dar de la o varsta
Mi ai amărât viata obtuza şi îngustă
Ai facut şase facultăţi n ai terminat niciuna
Ai profesat prin impostura şi minciuna
Te ai dat mereu ce nu esti de lume buna
Te ai mulţumit cu rolul tau de vagauna
Asa ca fii iertată şi da mi usor mâna
Sa trecem împreună marea mea laguna
Nu mai suntem de acum printre cei vii
Nu mi mai bati capul zilnic cu prostii
Mergem de mâna asa cu apa pana la mijloc
Deşi nu ne e teama nu putem sta pe loc
Caci alta grozavie acum se intâmplă
Picioarele noastre 4 in nisip se afundă
In jurul nostru marea de rechinii abundă
Nu te las acum nu pot sa te las in urma
Trebuie s ajungem la malul unde sa vad zorii
Sa ne învingem frica de neant şi toti fiorii
Aici pe marea mea depinzi numai de mine
Nu mai e nimeni sa te apere vezi bine
Nisipurile mişcătoare de la fund nu iartă
Eu nu mai am puteri te trag esti disperată
Macar eu sa ajung întreg uite şi munţii
Nu s naluciri ori meandre ale minţii
Acum te las du te la fund la Hades
Mai am o sansa nu se ntâmplă des
Singur in lumea asta neagra de apoi
Acum sunt singur nu mai suntem doi
Uite pe mal fripturi cartofi cu usturoi
Cum sunt eu acum asa veti fi şi voi
Ha haa uite o pe mama hei mami vin acum
Sunt mort nu imi mai trebuie apă cu sapun
Vin de pe marea mea ce ţie îţi plăcea
Sunt eu fiul tau drag nu e nimic aievea
Fa mi si o salata de roşii vinete şi ardei copti
Sa simt şi eu odata ca ma trezesc din morţi
Ce dor mi a fost de tine iubita mama mea
Nu credeam sa ne ntalnim din nou aici asa
Stai jos la masa iubitul dragul meu băiat
Doar pân acum pe tine tot te am asteptat
Ai grija sa te saturi şi să mănânci bine
V am vazut pe amandoi unde e ea
Sigur eraţi voi doi tu şi nevasta ta
Ad o la masa fugi du te dupa ea
S apoi om sta toţi 4 asa ca altadata
La ostropel bun de pui si cu salata
Friptura cu cartofi prăjiţi cu usturoi
Doar asa ati ajuns soţ şi soţie voi doi
Uite l vine şi tatăl tău s ă dus sa taie lemne
Acolo sus pe cărare ţie iti face semne
Vaai ce minunat suntem acum din nou
Nu mai plâng si nu imi mai pare rau
Dar te mai rog ceva sper ca ma vei ierta
A fost mancata de nisip pe marea mea
Te rog mult nu ma mai întreba de ea
Vom fi toţi iar dar numai 3 cum iti placea
Si de oi fi trist la masa tu sa nu te miri
Eu sunt singur acum auf meinem Meer.
LUCACI FLORENTIN