Îi spuse unui maestru plin de ironie:
„- Ești norocos, în șapte zile scurte
Văd cum tabloul mâna ta învie
Și-ți face admirabil vulgul curte”.
Zâmbind amar îi spuse maestru-n silă:
„- Privește-mi părul alb și alba-mi față,
Ca eu să pot picta în șapte zile
Acest tablou, mi-a trebuit o viață..”
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un maestru ironizat pentru rapiditatea cu care creează un tablou, dar care subliniază că această rapiditate este rezultatul unei vieți întregi de experiență și muncă. Subliniază valoarea experienței și a dedicării în artă.