Poate
cad respinse în zborul spre pleoape
sau se pierd din a irisilor vină
ghilotinate din greșeală de pupile
și te jenează penumbrele lor pe retină.
Poate
te agasează cu temerile lor crude
ți-au parfumat ziua cu esență de tei
ți-au populat mintea cu idei nude
sau te-au iubit pueril și fără temei.
Poate
mi-au copiat la indigo fața sufletului
și amprentele sentimentelor interzise
sau mi-au scanat secretul modelului
din nostalgia războiului de țesut vise.
Poate
ceea ce citești chiar versurile tale ardente
dintr-un poem ce nu-mi era adresat
propagat în lanț între continente
ce mă-nsuflețește acum cu efect întârziat.
Sensul versurilor
Piesa explorează soarta cuvintelor odată scrise, sugerând că acestea pot fi respinse, pierdute sau transformate. Ele pot evoca amintiri, sentimente interzise sau pot ajunge la destinatari neașteptați, având un impact întârziat.