Anna care era supărată,
Am un cuțit în axă.
Când stau pe vârfuri, scot mesaje.
Sunt un fel de infecție?
Te-am făcut să mergi nebun?
Am făcut ca sunetele să devină acre?
Ți-am spus să urci pe fereastră?
Iartă. Iartă.
Spune că nu am făcut-o.
Nu spune.
Spune.
Vorbiți cuvinte Maria în perna noastră.
Ia-mă pe mine în vârstă de 12 ani
în poala ta scufundată.
Șopti ca un brocart.
Mănâncă-mă. Mănâncă-mă ca budinca cremă.
Du-mă înăuntru.
Ia-mă.
Ia.
Dă-mi un raport despre starea sufletului meu.
Dă-mi o declarație completă a acțiunilor mele.
Dă-mi un jack-in-the-pulpit și lasă-mă să ascult.
Intră-mă în etrieri și aduc un grup de turnee.
Numără-mi păcatele pe lista alimentară și lasă-mă să cumpăr.
Te-am făcut să mergi nebun?
Ți-am deschis căștiul și am lăsat să treacă o sirenă?
Am deschis ușa pentru psihiatrul mustață
Cine te-a târât afară ca un cărucior de aur?
Te-am făcut să mergi nebun?
Din mormânt scrie-mi, Anna!
Nu ești altceva decât cenușă, dar cu toate acestea
Ridică Parker Pen-ul pe care ți l-am dat.
Scrie-mi.
Scrie.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de vinovăție și obsesie față de o persoană numită Anna. Naratorul se confruntă cu posibilitatea de a fi contribuit la starea ei de nebunie și cere iertare sau o explicație dincolo de moarte.