Mă atragi, mă respingi,
Te ascunzi, mă privești, îmi zâmbești,
Nu-nțeleg jocul tău,
Vrei să mă faci să devin sclavul tău.
Îmi zâmbești, mă vrăjești,
Mi-aș dori să-mi arăți cum iubești,
Nu-nțeleg jocul tău și mă-ntreb..
Refren1:
Cine ești?
Îți place să mă aburești,
Mereu de mine te ferești,
Știi că nu mai pot de dor,
Nu-i ușor..
Dar tu..
Ai învățat să spui doar nu,
Aș da chiar și viața mea
Pentru iubirea ta.
Refren2:
Dar într-o zi voi găsi
Fata ce mă va iubi
Și sigur ai să te oftici
Să văd atunci ce zici
Și, da, voi găsi
Fata ce mă va iubi
Și să văd atunci ce zici
Când te oftici.
Refren1:
Refren2:
Cine ești?
Cine ești?
Refren1:
Refren2:
Cine ești?
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și durerea provocate de o relație ambiguă, în care o persoană oscilează între atracție și respingere. Naratorul tânjește după iubire, dar se simte manipulat și respins, sperând totuși că va găsi pe cineva care să-l iubească cu adevărat.