Studenția presupunea și mici distracții printre munți de carte,
Unde mai pui că mișunau fete atrăgătoare la orice facultate,
Iar printre cele mai ademenitoare erai și tu, rod copt din sud,
Cu sânii ca pâinile rotunde și calde de un kil și jumătate.
(Dar totuși, nu-mi amintesc limpede, dacă acea greutate
Revenea ambilor sâni dolofani sau fiecăruia în parte.. Însă
Minunate, superbe erau acele globuri, parcă nițel exagerate
Întru ațâțarea voluptății și a.. silinței la carte, necondiționate!).
Iertare pentru această comparație ușor ne la locul ei, se pare,
Dar studenția e și ușor acidă, ușor parșivă, nu doar studioasă,
Încât era atâta ingeniozitate în căminele universitare, Doamne,
Cu domnișoare și doamne (astea cam.. clandestine) frumoase.
Mă gândesc că ai alăptat prunci dolofani cu minunații tăi sâni,
Cândva mângâiați, jucați în palme și de mine, mai mult amical,
Pentru că nu ne permiteam îndrăzneli prea de tot, hiriș păgâne,
Fiind la asiduă învățătură, nu la vreun festival neoliberal.
Azi, presupun că la citirea acestor amintiri oarecum îndrăznețe
Unele din studentele de-atunci, azi bunici nostalgice, dar fidele
Vor merge la oglindă, dezvelindu-și încă frumoșii, dolofanii sâni
Cântărindu-i în palme, surâzând dulce-amar.. Ce vremuri vremurele..
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a anilor de studenție, cu accent pe frumusețea și ingeniozitatea fetelor de atunci. Naratorul își imaginează cum acele studente, acum bunici, își amintesc cu un zâmbet dulce-amar de acele vremuri.